Iubirea faţă de aproapele s-a răcit .MILIOANE de oameni se simt neajutoraţi şi nenorociţi, neavând unde să se îndrepte pentru a primi sprijin. O femeie de afaceri, acum pensionară, a remarcat: „Într-o seară, o văduvă care locuia la acelaşi etaj cu mine a ciocănit la uşa mea şi mi-a spus că se simţea singură. I-am răspuns politicos, dar fără menajamente, că eram ocupată. Femeia şi-a cerut scuze pentru deranj şi a plecat“.Din păcate, văduva s-a sinucis chiar în noaptea aceea. Ulterior, femeia de afaceri a mărturisit că a învăţat o „lecţie dură“.Lipsa iubirii faţă de aproapele are deseori implicaţii tragice. În timpul conflictelor etnice din Bosnia şi Herţegovina, ţară care odinioară făcea parte integrantă din Iugoslavia , peste un milion de oameni au fost forţaţi să-şi abandoneze locuinţele, iar zeci de mii au fost omorâţi. De către cine? De către „vecinii noştri“, se plângea o fată care fusese alungată din satul ei. „Noi îi cunoşteam.“În Rwanda, sute de mii de oameni au fost masacraţi, deseori chiar de către vecinii lor. „Hutu şi tutsi [locuiau] împreună, încheiau căsătorii între ei, nu îi interesa, sau nici măcar nu ştiau, cine era hutu şi cine tutsi“, raporta The New York Times. „Apoi, pe neaşteptate s-a întâmplat ceva“ şi „au început crimele“.În mod similar, israelienii şi arabii din Israel trăiesc împreună, totuşi mulţi se urăsc între ei. La fel stau lucrurile cu mulţi catolici şi protestanţi din Irlanda şi cu un număr crescând de locuitori ai altor ţări. Nicicând în istorie lumea nu a fost atât de lipsită de iubire.