Inima este motorul sistemului circulator şi e „un muncitor “ neobosit. Inima unui adult bate, după cât se pare, de peste 100 000 de ori pe zi. Chiar şi când ne odihnim, muşchii cardiaci muncesc din greu, de fapt, de două ori mai mult decât muşchii picioarelor în timpul unui sprint. Iar, când e necesar, inima îşi poate dubla ritmul în doar cinci secunde. La adulţi, debitul cardiac poate varia de la 5 l pe minut — aceasta fiind cantitatea de sânge pe care o avem în organism — la 20 l pe minut când facem exerciţii fizice.

Ritmul cardiac este controlat de sistemul nervos , considerat pe bună dreptate un sistem uluitor. Datorită lui, atriile, cavităţile superioare ale inimii, se contractă cu o fracţiune de secundă înaintea ventriculelor, cavităţile inferioare. Lucru demn de remarcat, sunetul specific al bătăilor inimii pe care medicii îl aud cu stetoscopul este dat de închiderea valvelor cardiace, nu de mişcările ritmice ale muşchilor cardiaci.

Un miliard de bătăi

În general, ritmul cardiac al unui animal este invers proporţional cu mărimea lui, cu alte cuvinte cu cât animalul este mai mare, cu atât inima lui bate mai rar. Inima unui elefant , de pildă, bate în medie de 25 de ori pe minut. Pe când cea a unui canar parcă ar bâzâi la cele circa 1 000 de bătăi pe minut! Ritmul cardiac al unui om este, la naştere, de 130 de bătăi pe minut, scăzând la 70 când ajunge la maturitate.

În cazul majorităţii mamiferelor, inima bate, după cât se pare, de aproximativ un miliard de ori până la sfârşitul vieţii, ritmul cardiac influenţând astfel speranţa de viaţă a mamiferului respectiv. Un şoarece, de pildă, a cărui inimă bate de 550 de ori pe minut, poate trăi aproape trei ani, iar o balenă albastră, a cărei inimă bate de numai 20 de ori pe minut, poate trăi peste 50 de ani. Omul însă este o excepţie. Judecând după ritmul lui cardiac, durata de viaţă a omului ar trebui să fie de vreo 20 de ani. Cu toate acestea, cine are o inimă sănătoasă, care bate de trei miliarde de ori sau chiar mai mult, poate trăi 70 sau 80 de ani.